Ziua de 23 aprilie se află înscrisă în calendarul ostășesc ca zi a Forțelor Terestre Române, categorie de forțe ale armatei al cărei patron spiritual este Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruință.

Forțele Terestre este cea mai numeroasă componentă a armatei române, cuprinzând aproximativ 2/3 din efectivele acesteia.

Concomitent cu continuarea misiunilor de intervenție în sprijinul populației afectate de inundații, îndeosebi în județele Dolj și Brăila, vor avea loc, în perioada 23–30 aprilie, activități dedicate Zilei Forțelor Terestre, atât în localitățile în care sunt dislocate unități ale acestei categorii de forțe, cât și în cadrul detașamentelor aflate în misiuni în afara granițelor țării.

* * *
Istoria Forțelor Terestre însumează, în paginile sale, faptele de arme ale luptătorilor infanteriști, artileriști, vânători de munte, tanchiști, rachetiști și artileriști antiaerieni, transmisioniști, cercetași, geniști, apărători NBC și parașutiști.
Bazele constituirii și consacrării Forțelor Terestre Române moderne pot fi fixate, în timp, în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca urmare a procesului revoluționar pașoptist, a Unirii de la 1859 și a înfăptuirii reformelor în domeniul militar sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.
Proclamată de Parlamentul de la București la 9 mai 1877, independența de stat a României a fost consolidată prin efortul oștirii române, implicit al Forțelor Terestre. România dispunea, la acea vreme, de patru divizii de infanterie, grupate în două corpuri de armată.
La începutul primului război mondial, armata de uscat avea în componență cinci corpuri de armată, 15 divizii de infanterie, două brigăzi de roșiori și cinci de călărași, 25 regimente de artilerie și două de geniu (cu batalioane de pionieri și pontonieri), semibatalioane de căi ferate, companii de telegrafie, secții de aerostație, de automobile și de porumbei. Aceeași perioadă a marcat și apariția distinctă a unităților de armă - artilerie, cavalerie, geniu.
În anul 1940 a apărut Subsecretariatul de Stat al Armatei de Uscat, ale cărui atribuții vizau instrucția cadrelor și a trupei, asigurarea materială, disciplina și controlul comandamentelor, unităților și formațiunilor de uscat ale armatei.
În luptele purtate în ultima parte a anului 1944 în nord-vestul țării, în Ungaria, Cehoslovacia și Austria, România a mai folosit, pe lângă cele două comandamente de armată, patru corpuri de armată, corpurile de munte, cavalerie și motomecanizat și alte structuri luptătoare aparținând celorlalte arme, inclusiv instituții de învățământ. În Cehoslovacia au luptat un corp de armată, o divizie de infanterie și două de cavalerie, iar în Austria un regiment de care de luptă.
Reorganizarea Armatei Române din anul 1947 a vizat și Subsecretariatul de Stat al Armatei de Uscat, atribuțiile acestuia fiind preluate de cele patru regiuni militare înființate cu acest prilej de comandamentele de armată și de direcțiile subordonate nemijlocit Marelui Stat Major: Comandamentul Infanteriei, Comandamentul Cavaleriei, Comandamentul Geniului, Direcția Înzestrării Auto și Blindate. În septembrie 1956 a luat ființă Direcția Tancuri și Auto, care din 1960 se va numi Comandamentul Trupelor de Tancuri și Auto. În anul 1969 se constituie Comandamentul Infanteriei și Tancurilor.
În contextul schimbărilor survenite în România după decembrie 1989, la 1 august 1990 Comandamentul Infanteriei și Tancurilor se reorganizează în Comandamentul Trupelor de Uscat, în compunerea acestuia intrând Direcția Tehnică de Tancuri și Auto, Inspectoratul General al Infanteriei și Vânătorilor de Munte, Inspectoratul General al Blindatelor, Inspectoratul General al Artileriei, Inspectoratul General al Geniului, Inspectoratul General al Protecției Antichimice, Inspectoratul General al Apărării Antiaeriene a Trupelor de Uscat.
Necesitățile operaționale au determinat, în 1993, transformarea Comandamentului Trupelor de Uscat în Statul Major al Trupelor de Uscat, având în compunere armate de arme întrunite, instituții de învățământ și formațiuni de diferite arme subordonate direct. Un deceniu mai târziu, Statul Major al Trupelor de Uscat își modifică denumirea în Statul Major al Forțelor Terestre.
După ce România a devenit stat membru „de facto” al Alianței Nord-Atlantice, Forțele Terestre au continuat să se constituie într-o componentă importantă a securității țării noastre.
Cea mai mare parte dintre cei aproximativ aproximativ 1.700 de militari aflați în misiuni sub egida ONU și în teatrele de operații din Balcani, Irak și Afganistan, provin din unități aparținând Forțelor Terestre Române.
Prin aplicarea noii strategii de transformare a armatei, Forțele Terestre Române vor deveni un organism militar modern, cu o capacitate operațională similară forțelor terestre din armatele celorlalte țări membre NATO, flexibile, suple și dinamice, apte să dea o ripostă eficace oricărei agresiuni armate la adresa securității României și să-și îndeplinească cu profesionalism misiunile ce le revin conform obligațiilor asumate.

Informații suplimentare despre manifestările prilejuite de Ziua Forțelor Terestre pot fi obținute de la Compartimentul de Relații Publice al Statului Major al Forțelor Terestre, telefon 021- 313.72.46, precum și de la ofițerii de relații publice ai unităților din teritoriu.