La finalul celui de-Al Doilea Război Mondial aveau să fie dezvăluite opiniei publice ororile săvârșite de regimul nazist, prin programul lui Hitler de purificare rasială și prin exterminarea evreilor din Europa și a altor minorități.

Cele mai odioase crime au fost săvârșite în fabricile morții de la Auschwitz-Birkenau, Chelmno, Belzec, Majdanek, Sobibor și Treblinka. Cea mai mare dintre acestea, cea de la Auschwitz-Birkenau, avea să fie eliberată la 27 ianuarie 1945.

27 ianuarie reprezintă, așadar, o zi în care ne aducem aminte de cei uciși fără nicio vină. O zi a durerii celor morți și a celor rămași în viață, marcați pentru totdeauna de suferințele îndurate, dar și o zi a durerii generațiilor de astăzi, care nu pot înțelege cum de au fost posibile asemenea crime. Să o transformăm într-o zi a speranței – aceea că niciodată omenirea nu va mai cunoaște asemenea orori.

În anul 2021, România a realizat Strategia națională pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și discursului instigator la ură, aferentă perioadei 2021 - 2023, precum și Planul de acțiune asociat.

Specialiștii guvernului lucrează la un proces amplu de revizuire a programelor de educație pentru tânăra generație privind Holocaustul, precum și la actualizarea programelor de pregătire pentru învățătorii, profesorii și instructorii care predau despre Holocaust. De asemenea, se intenționează și înfințarea Muzeului Național de Istorie a Evreilor și al Holocaustului din România.

Suntem cu toții datori, la nivelul instituțiilor statului, precum și ca cetățeni ai României, să acționăm pentru ca ororile Holocaustului să nu fie nicicând uitate și să nu mai fie vreodată posibile. Putem face asta prin măsuri active și sistematice de prevenire, combatere și sancționare a radicalizării și discursului instigator la ură, precum și ale oricăror forme de negare și distorsionare a Holocaustului, ale manifestărilor antisemite și xenofobe și ale tuturor formelor de intoleranță.

Dragi prieteni,

Dacă generația mea sau a dumneavoasrtă, cei care sunteți acum tineri, nu a comis asemenea orori, nu avem totuși dreptul de a închide ochii atunci când este vorba despre crime împotriva unor comunități, grupuri etnice sau împotriva oricărui semen al nostru. Este nevoie de o asumare colectivă a vinei și a păcatului pentru ca acestea să nu fie uitate și să nu se mai repete.

Când este vorba de crime, nu putem cântări morții sau tragediile, nu sunt mai puțin vinovați cei care au ucis mai puțin și nici mult mai vinovați cei care au ucis mai mulți oameni fără apărare. Asemenea vinovății trebuie asumate colectiv, trebuie privite cu tragism și acționat cu hotărâre împotriva oricărei idei sau oricărui gest care neagă, schimbă sensul sau îl mușamalizează.

Da, trebuie să avem curajul să ne asumăm cu demnitate erorile trecutului și pe cele ale prezentului pentru că doar așa ne putem păstra umanitatea și ne putem salva sufletul național.

Dacă vom fi prea blânzi cu asasinii din trecutul istoric nu vom face decât să trezim monștrii care ne pot asasina viitorul. Dar nu ajunge să ne fie rușine pentru unele fapte din trecut, rușinea este o emoție trecătoare. Este nevoie de acțiune fermă, de educație și de atitudine. Împotriva unor fapte de sânge ale istoriei nu putem acționa cu arma, putem însă acționa cu ajutorul educației, trezirii conștiințelor și, mai ales, cu NEUITAREA.

Nu trebuie să uităm, nu avem dreptul să facem asta, de aceea trebuie să avem puterea de a separa miturile pozitive ale națiunii de mitologiile care ne pot împinge din nou pe cărări greșite, spre înfundăturile istoriei.

Hannah ARENDT spunea că „cea mai mare parte a răului din lume este comisă de oameni obișnuiți, este un rău fără motiv, fără convingere, el nu vine dintr-o convingere diabolică cuibărită în inimă ci, pur și simplu, oameni obișnuiți renunță la demnitatea umană”.

De oamenii obișnuiți trebuie să avem grijă, să semănăm educație, cultură și lumină în sufletele golite uneori de speranță.

În aceste momente de amintire sărut mâinile de cenușă ale copiilor, femeilor și bărbaților fără apărare uciși în Holocaust.

În numele Ministerului Apărării Naționale și în nume personal, aduc un pios omagiu victimelor Holocaustului, în memoria cărora aprindem, astăzi, candele ale neuitării.