Am aflat cu profundă durere despre trecerea în neființă a camaradului nostru, sublocotenentul post-mortem Ion-Lucian Leuștean.

Vestea aceasta tristă, primită chiar în debutul mandatului de ministru al Apărării Naționale, mă face să fiu și mai determinat în angajamentul pe care mi l-am asumat, acela de a securiza, prin toate pârghiile posibile, misiunile încredințate militarilor români în teatrele de operații.

Toate unitățile militare l-au comemorat astăzi pe sublocotenentul post-mortem Ion-Lucian Leuștean iar întreaga conducere a ministerului este alături de familia îndoliată. Știu că nu există cuvinte care să le poată alunga durerea și tristețea care le încearcă acum pe mama și sora eroului nostru, precum și pe toți cei care l-au cunoscut, iubit și apreciat.

Ion-Lucian Leuștean era un tânăr militar curajos, profesionist, pe care colegii și comandanții și-l amintesc ca pe un om bun, cald și pe care se puteau baza oricând la greu. Așa a fost și în dimineața zilei de 7 septembrie 2011, când a executat cu deosebit curaj o misiune de cercetare a unui obiectiv terestru. Ion-Lucian cunoștea foarte bine zona în care acționa și executase cu succes multe misiuni de patrulare și cercetare împreună cu camarazii săi. Din nefericire, destinul a făcut ca, în urma deflagrației unui perfid dispozitiv exploziv improvizat, camaradul nostru să fie grav rănit.

Pentru Ion-Lucian armele au tăcut în acea zi de toamnă, însă el a început, odată ce pe câmpul de bătălie s-a așternut liniștea, o luptă și mai teribilă: cea pentru propria viață. A fost o luptă lungă, grea, plină de suferință, pe care a purtat-o curajos și pe care, din păcate, cu toate eforturile medicilor americani și români, n-a mai avut puterea să o câștige.

Ne rugăm pentru odihna sufletului camaradului nostru, eroul sublocotenent post-mortem Ion-Lucian Leuștean. Dumnezeu să îl aibă în paza Sa!